It's never too late.

     That's right. It's never too late. so... acum postez aceasta melodie cu dedicatie pt baieti :x (singura melodie de care imi aduc aminte in decursul party'ului bineinteles.) 
 



     Gabiii (17) tot ce pot sa iti doresc este multa sanatate si fericire si la mai multi ani plini de bucurii si dorinte implinite. Astept cu drag sa te vad la anu' la majorat cat de mare o sa te mai poti face.
    Paveeeelll (18) viata ta incepe de acum :)). poti sa raspunzi pt faptele tale asa ca mai usor cu hobbi'urile. Si tie iti urez la mai multi ani si multa fericireeee. Ca o replica pe care am auzit'o la maj si pe care am reusit sa o retin "frate .. de acum te poti uita legal la filme porno." (or something like this).

Concepte si idei proprii.

Brian Johnson, solistul celebrei trupe AC/DC, a facut o serie de declaratii controversate cu privire la religie si Dumnezeu.
"Nu cred in religie. Consider ca toate religiile sunt rele si sunt o pierdere de vreme. Iisus a fost un tip destept. Nu a fost fiul lui Dumnezeu.”, a declarat cantaretul intr-un interviu acordat publicatiei Popeater.com.
Brian Johnson, in varsta de 63 de ani, a mai spus ca “Iisus a fost un om foarte inteligent si minunat” iar “religia este de fapt o masina de facut bani si nu aduce decat probleme, razboaie si moarte”.

“Stop now! Enjoy your life!”

Tot mai sus.

Este o poveste ..  

        Odată ca niciodată, era un vrăjitor puternic care dorea să distrugă un regat întreg.Pentru a reuşi a turnat o porţiune magică în fântână din care beau toţi locuitorii.Toţi care gustau, ar fi înnebunit.
        Iar regele.. când şi'a văzut oamenii atât de schimbaţi a fost înspăimântat.Se pregătea să părăsească oraşul când regina l'a oprit şi i'a spus: "Să bem şi noi din fântână pentru a fi la fel ca ei.".

         Aşa că au băut din fântâna demenţei şi pe loc au fost la fel de alienaţi precum supuşii lor. În felul ăsta, regelui i s'a permis să conducă liniştit până la sfârşitul zilelor.

  

  Aşa că învaţă să gândeşti ca cei din jurul tău şi vei putea fi oricine doreşti să fii.Crezi că cei de afară sunt mai puţini nebuni decât noi?

Nu ne pasa.

       Dar tu nu te'ai gandit ca probabil te'am observat cand ne urmareai. Te dai mare diva si zici ca meriti mai mult de atat. Surprinzi lumea intr'un mod nu prea placut comentand subiecte care nu iti plac. Barfesti si vorbesti persoane pe la spate, persoane care o data au insemnat ceva pentru tine si care acum spui ca nu le suporti. Dar tu ce suporti? Te caci pe tine ca'ti displac locuri si gesturi din care tu de fapt ai facut parte. 

       Nu te urasc. Nu te urasc pentru ca asta ar insemna sa simt ceva in legatura cu tine. Ma scarbeste felul in care te dai interesanta. Imi displac figurile tale de pitzipoanca de companie, pentru ca pana la urma asta ai ajuns si asta vei ramane. Stilul tau de viata il consideri superior dar eu te consider jegoasa. Nu trebuie sa contribui cu nimic la imaginea care mi'am facut'o despre tine. Ma dezgusti, ingrozesti si imi dai senzatie de voma.
       Gandindu'ma ca mai sunt oameni in lume cu acelasi "still" ma face sa ma limitez la grupul meu de prieteni. Dar nu voi face asta. Lumea e mare. Voi cunoaste si alti oameni si daca se va intampla sa mai dau de cei ca tine voi avea o replica de dat. Nu ma doare nici cum ca ma urasti. Tu macar simti ceva pentru mine.

Legenda Personală

     Există atât de multe întrebări despre viaţă, suflet, existenţă. Nu ne cunoaştem instinctele şi nici aproapele. Dar pană la urmă toţi rămân fără un răspuns la o întrebare precum :

Pentru ce suntem aici ?

      Mulţi cred că au descoperit răspunsul în religiile lor sau în materialismul lor. Alţii disperă şi îşi irosesc viaţa şi averea încercând să înţeleagă sensul vieţii. Foarte puţini pot accepta că această întrebare să rămână în alb, trăind clipa, fără să'şi facă griji pt. urmări şi consecinţe.
      Să'ţi urmezi visele. Să ai curajul să faci mereu paşii pe care ţi'i doreşti e singurul fel în care poţi arăta lumii că te încrezi în tine .
     Atunci merită să căutăm în continuare?
     Nu căutăm de fapt.
     Acceptăm.
     Şi aşa viaţa devine mai intensă şi mai strălucitoare, pt că atunci înţelegem că fiecare pas pe care îl facem, în orice moment al vieţii, are o semnificaţie mai mare decât noi înşine.
     Înţelegem că, într'un anumit punct din timp şi spaţiu, această întrebare are şi un răspuns. Înţelegem că există un motiv pt. care suntem aici şi asta este de ajuns. Tot ce ar trebui să facem ar fi să ne cufundăm în noapte, să respectăm ceea ce alchimiştii numeau Legenda Personală şi să ne dăruim de'a'ntregul fiecărei clipe, ştiind că mereu există o mână care ne ghidează. Nouă ne mai revine doar dreptul de a o accepta sau nu.
                                                                                             (Brida.)

Sentimente.

-De ce eşti în asta?
-Este o provocare ?
Eşti o femeie fascinantă, care mă înnebuneşte ocazional. Ai o minte foarte iute şi o inimă uriaşă. Îţi iubeşti prietenii în ciuda necinstei, cu o intensitate fierbinte, pură .. Rezişti autorităţii, nu pentru că eşti anarhistă, ci fiindcă eşti un lider, din naştere. Şi refuzi să fii o bătaie de joc pentru alţii, şi nu'mi permiţi să câştig un argument dacă şti că ai dreptate. Şi nu ţi'e teamă să râzi de tine însuţi. Dar asta este o simplă mostră a lucrurilor care'mi plac la tine.
- ...


                             ( Hellcats. s01ep21)

Raspuns.

      Când oamenii se gândesc la reîncarnare, inevitabil se întreabă:dacă la început erau aşa puţini oameni pe faţa pământului, şi azi sunt atât de mulţi, de unde au venit aceste suflete noi ?
      Răspunsul este simplu. În anumite reîncarnări noi ne divizăm. Precum celulele şi plantele, şi sufletele noastre se divizează. Sufletul nostru se transformă în două, aceste suflete noi se transformă în alte două, şi aşa se face că, în timp, ne răspândim pe o bună parte a Terrei.
    Facem parte din ceea ce alchimiştii numesc "Anima Mundi", Sufletul Lumii. Din această cauză, aşa cum ne divizăm ne şi reîntâlnim. Pentru că atunci cînd un suflet se divide, întotdeauna se divizează într-o parte masculină şi una feminină.
    Fiinţele umane sunt toate legate una de cealaltă. În fiecare viaţă avem o obligaţie misterioasă de a reîntâlni cel puţn una din Părţi. Iubirea cea mai Mare, care le-a separat, are parte de Iubirea care le uneşte din nou.
    Şi cum pot şti că este Partea mea ?
    Este posibil să cunoaştem Cealaltă Parte prin licăritul din ochi, ca la începutul timpurilor, aşa îşi recunoşteau oamenii adevărata dragoste.
   Putem întâlni mai multe părţi în viaţa noastră ?
   Da. Şi când se întâmplă aşa, inima se împarte, iar rezultatul este durere şi suferinţă. Dar putem să întâlnim 3 sau 4 Părţi pentru că suntem mulţi şi suntem foarte răspândiţi.
    Esenţa Creaţiei este una singură, iar această esenţă se numeşte Dragoste.
    Dragostea este forţa care ne reuneşte, pt a unifica experienţa răspândită în multe vieţi, în multe locuri ale lumii. În primul rând trebuie să ne reunim, cel puţin o data în fiecare reîncarnare, cu Cealaltă Parte, cu care mai mult ca sigur ne vom încrucişa drumul.
      Sigur, ne putem lăsa Partea să meargă înainte, fără să o acceptăm, fără s-o observăm măcar. Din cauza egoismului nostru, vom fii condamnaţi la cel mai cumplit chin pe care l-a inventat pentru noi înşine: singurătatea.

                                                                                                     ( repl. Paulo Coelho "Brida")

Broken !

Tipic.

Alecsandra: ziii tuu
Alecsandra: nu exista dragoste
Gooooogle: la ce te referi ? /:)
Alecsandra: iubire nu exista
Alecsandra: decat atasare emotionala puternica
Alecsandra: si senzatia de a nu imparti cu altii
Gooooogle: serios ?
Gooooogle: exista si iubire ...
Alecsandra: nu cred in asa ceva ;)
Gooooogle: mai exista si oameni ...
Alecsandra: adica ?
Gooooogle: care pot sa iubeasca ...
Alecsandra: nu exista  :)
Alecsandra: sunt oameni prea emotivi 
Gooooogle: nu nu ... :|
Gooooogle: oameni care fac sacrificii fara a astepta ceva in schimb ... asta cred ca e iubire..
Alecsandra: nu este iubire ..
Alecsandra: aia care fac sacrificii fara sa primeasca ceva in schimb sunt idioti  :))
Gooooogle: mai ... :| sunt oameni ..
Alecsandra: nu sunt idioti ..
Gooooogle: animalele nu pot sa faca chestii deastea
Alecsandra: eu nu as suporta sa stiu ca imi place cineva.. renunt pt el la cv si eu in schimb nimic :-w
Gooooogle: nu e vorba de dragoste ...
Gooooogle: aia este .....cand esti indragostita ..cred  :-@
Gooooogle: adica cand tu il iubesti si el nu
Alecsandra: nu :)
Gooooogle: si daca nu il iubesti indeajuns de mult ...nu renunti la nimic :))
Alecsandra: nu este adevarat..
Gooooogle: ba da  :))
Alecsandra: am renuntat la destule pt unu si nimic
Gooooogle: pt ca il iubeai doar tu ...ca o fraiera nu :D era reciproc
Alecsandra: si deja m'am saturat..
Alecsandra: aia nu era iubire :-w
Alecsandra: nu exista asa ceva..
Gooooogle: vrei sa luam discutia de la inceput ?
Alecsandra: adica ?
Alecsandra: nu prea este nimic de luat de la inceput..
Alecsandra: faptul ca eu cred ca nu exista dragoste...
Alecsandra: cred ca ai inteles asta deja..
Gooooogle: dragoste si iubire...cred ca sunt doua cuvinte diferite :D
Alecsandra: iubire este ca si cum un "diminutiv" al cuvintelor .. a tine la cineva.. a fi atasat emotional de cineva.. a nu imparti cu nimeni pe acel cineva...
Alecsandra: eu ma refer ca dragoste in adevaratul sens al cuvantului
Alecsandra: iubire nu inseamna nimic ..
Gooooogle: nu mi-am pus problema pana acum
Alecsandra: cand zici te iubesc.. este ca si cum ai spune imi place sa imi petrec timpul cu tine...
Alecsandra: sau .. sunt extrem de atasat de tine ..
Alecsandra: tin la tine ..
Alecsandra: dar nimic alt ceva..
Gooooogle: ura =taiat iubire
Gooooogle: iar iubire > indiferenta
Alecsandra: cum poate fii iubirea mai mare ca indiferenta cand nu au nici o legatura una cu alta ?
Gooooogle: :-@
Alecsandra: te'am bagat si pe tine in ceata ?
....

Nimic nu stim.

        Sau poate chiar ştim câte ceva. Din propria experianţă sau de la prieteni.. că dragostea-i trecătoare. Cei ce iubesc prea mult pierd iar cei ce iubesc detaşat rezistă. Indiferent dacă ai de pierdut sau nu într-o relaţie cel mai important lucru este faptul că ai trecut prin asta şi ai idee ce vrei cu adevarat. Cel puţin asa presupun. Pentru ca totul să fie bine, sacrifică o picătură din viaţa ta şi lacătul se va deschide. Care lacăt? Lacătul uşii sentimentelor tale? Dar poate că nu o arăţi. Dar ştiu că ţi-ar fi mult mai greu dacă ai rămâne fără ea. Doar un simplu TU. Care ea? Ea este persoana la care visezi zi şi noapte. Persoana pentru care ai lupta cu adevărat să nu o pierzi.
    Revenind la subiect ... cum mai continuă să trăiască o persoană care nu există?
    Simplu. Nu o face.
   Because both of us know hearts can change!
   Si poate nu o face personal .O face în scris. Aşezate în rânduri ca nişte servitori în costume de gală, cu chipurile împietrite. Că-i pare foarte rău...că împrejurările... că nu poate personal, fiindcă a apărut o situaţie neaşteptată. Şi din toate astea rezultă acel ugigător 'nu te iubesc' , un nemilos 'te las'... si de ce să mai faci risipă de atâtea fraze rotunde, atâtea logici lustruite?
   That's shit !
   Eşti om.
   Omul trece prin schimbări. Unele schimbări dor, dar asta doar dacă tu le permiţi.
   So...no fuckin'words!

Solutia este o imbratisare !

Alte motive pentru a zâmbi

Zig Ziglar

#21

 Ai grijă de gândurile tale, căci ele vor deveni cuvinte. Ai grijă de cuvintele tale, căcâ ele vor deveni obiceiuri. Ai grijă de obiceiurile tale, căci ele îţi vor forma caracterul. Ai grijă de caracterul tău, căci el îşi va determina destinul.

Mottoul echipei Metropolitan Milwaukee

        Poate că am această impresie pentru că soţiei mele i se spune în mod afectuos : Fericita-persoană-care-strânge-pe-oricine-în-braţe. Dacă este ceva care se mişcă, ea se opreşte in loc şi-l strânge-n braţe, iar dacă nu se mişcă, îl şterge de praf şi-l vinde. În orice caz, mai există un motiv pentru care cred că îmbrăţişarea este o soluţie. Comform lui Greg Risberg de la Northwestern Universitz Medica School din Chicago, printre beneficiile fiyologice ale îmbrăţişării se numără scăderea tensiunii arteriale şi creşterea nivelului de oxigen din sânge. El afirmă că toţi avem o anumită formă a pielii şi că renunţăm la o porţiune vitală a sănătăţii noastre dacă nu ne oferim o porţie zdravănă de îmbrăţişări. El susţine că patru strângeri în braţe pe zi reprezintă minimul necesar satisfacerii acelui tip de foame a pielii. În ceea ce mă priveşte, am nevoie de mult mai multe îmbrăţişări.x. Stanlez Simon spunecă o îmbrăţişare înseamnă mai mult decât simpla demonstrare a afecţiunii. Ea pare chiar să conserve sănătatea oamenlor. Pielea este cel mai mare organ senzorial al corpului. Dacă este prea puţin simulată, mulţi oameni vor căpăta o senzaţie de durere. Sunt cei cărora li se va părea mai greu Să se însănătoşească şi să se menţină sănătoşi.

       Pentru binele vostru, al băieţilor, daţi-mi voie să vă spun ceva despre prietenele voastre. Ele adoră îmbrăţişările, dar nu le suportă atunci când le ignoraţi toată ziua , şi apoi le oferiţi întreaga voastră atenţie noaptea, după ce se sting luminile. Ele îşi doresc o îmbrăţişare atunci când nu vă gândiţi la nimic altceva decât la o îmbrăţişare. Nu-şi doresc neapărat ca îmbrăţişările să fie îndelungate şi, în majoritatea cayurilor, nu vor ca ele să fie sugestive sau senzuale. Ceea ce spune de fapt o îmbrăţişare este : Te iubesc, îmi face plăcere să stau cu tine, eşti importantă pentru mine, aştept cu plăcere să petrec mai mult timp cu tine. Există o veche zicală care spune că faptele sunt mai mult decât vorbe, iar dacă îţi faci timp de câteva ori pe zi pentru a primi şi a oferi acele îmbrăţişări nonsugestive, te vei face cu adevărat auzit. Încearcă şi ai să vezi.

    Când te comporţi ca un sconcs, până la urmă cineva tot te va mirosi.

Esti ceea ce gandesti !

Alte motive pentru a zambi

Zig Ziglar

1#

" Dacă înveţi doar nişte metode, vei fi încătuşat de ele, dar dacă înveţi principii, îţi vei putea concepe propriile metode."
                                             Ralph Waldo Emerson



      Titlul de mai sus a fost multă vreme dat uitării. Un tânăr entuziasmat a afirmat că ştie că nu este adevărat,deoarece, dacă ar fi ceea ce gândeşte, ar însemna să fie fată. Afirmaţia conţine o doză de adevăr, făcându-ne să ne întrebăm : ce anume ne influenţează modul de găndire?
        Ceea ce se întâmplă în mintea noastră şi oamenii cu care ne asociem ne influenţează gândirea. Gândirea ne influenţează acţiunile. Acţiunile ne influenţează performanţa. Performanţa deţine un rol major în determinarea gradului de succes şi de fericire de care vom beneficia în viitor.
      Ai fost vreodată la un film şi ai râs? Ai fost vreodată la un film şi ai plâns? Chiar crezi că au pus ceva pe scaune ca să te facă să râzi sau să plângi? Desigur, ştii mai bine care este motivul. Imaginile de pe ecran te-au făcut să reacţionezi prin râs sau lacrimi.
     Problema este următoarea: dacă un anumit subiect ne poate face să râdem sau să plângem, ne poate oare determina să fim utili sau dăunători altora? Două exemple spun că da. Într-unul din episoadele din Zile fericite , Henrz Winkler, jucând rolul lui Fonz, îşi face permis de intrare la bibliotecă. Asociaţia Bibliotecarilor din America a raportat că în urma episodului respectiv mai bine de 100 000 de adolescenţi din toată America şi-au făcut permis pentru bibliotecă. Într-un recent show Oprah, firma de confecţii The Gap şi-a prezentat noua linie de jeanşi. Nu era vorba de o reclamă plătită, era pur şi simplu o prezentare a noilor tendinţe. În următoarele 72 de ore, The Gap a epuizat stocurile de jeanşi din toate statele. După cum spune senatorul Paul Simon: Dacă în 30 de secunde vând săpun şi în 30 de secunde vând o maşină, atunci în 25 de minute de violenţă fascinantă vând violenţă.
     Mesaj : ai grijă cu ce-ţi hrăneşti mintea, deoarece asta îţi va afecta acţiunile - care la rândul lor, îţi vor afecta viitorul.

Trai !

         Ai vrea să o duci mai bine. Sigur. O mulţime de oameni se străduiesc să ajungă acolo unde eşti tu. Dar tu vrei mai mult, trebuie să te lupţi. Tot ce poţi face este să nu te dai bătut.
       Te trezeşti, munceşti din greu, plăteşti facturi, speri la un trai mai decent... văd multă nobleţe în asta. Să vezi părinţi care vin de la muncă dar care tot găsesc timp să se ocupe de copii, oameni care aşteaptă obosiţi microbuzul în staţie... asta respect. Fiecare om lucrează din greu să aibă o viaţă mai bună, ca copii lui să aibă o viaţă mai bună.
     Oamenii care muncesc să trăiască.. cu toţii speră la ceva mai bun, dar ceva mai bun primeşti atunci cand te zbaţi suficient de tare şi găseşti o opotunitate să te afirmi în faţa tuturor. Şi aici intervine voinţa şi puterea. Arată că tu meriţi mai mult decât ceilalţi şi vei avea de câştigat.
    Dar ce înseamnă viaţa când toată lumea se zbate pentru un trai mai bun? Uiţi ce este distracţia, viaţa ta personală dispare. Ajung să cred că ne naştem , trăim puţin, insuficient de puţin copilăria iar după.. după începe o lume fără distracţie. O lume in care te zbaţi pentru viaţa ta. O lume in care vezi fericirea numai în bani.
    Nu toţi vrem să ajungem aşa. Dar nu toţi avem de ales.

Diferente.

Si te face sa simti bine . Superior . E prea putin spus. Face mai mult decat vrei sa crezi. Da nu intelegi. Ai facut'o sa creada atatea si cand a auzit finalul... finalul a fost dur. Au fost si cuvinte. Da. Cuvinte. Dar cuvintele vorbesc despre plecare si intoarcere. Mai vine si o intoarcere dupa o asa plecare?

Inca se mai deruleaza filmul de cand i'ai pus capac. Totusi se mai gandeste la asta. Esti un plan de idei. Poate chiar constitui unul, dar i'ai dat cu virgula. Ceva scartaie si asta nu este bine. Are nevoie de spatiu. De aer. Are nevoie sa stie de ea. I'ai supt ideile, gandurile. Ai ademenit'o intr'o lume din care credea ca face si ea parte fara pretentii si rugaciuni. Dar n'ai considerat'o asa.

Te'ai considerat tu ok. Ea este doar un copil . Un copil care te face sa te simti superior si nimic alt ceva. Pentru tine ea este cea care trebuie sa iti fie aproape, sa iti acorde atentie dar ea nu are nevoie. Este de unica folosinta. Parea ca face parte din tine dar de fapt nu conta. Nu conta ca se interesa de tine, ca iti rostea cuvintele pe care vroiai sa le auzi. Nu conta ca te stia ca'n palma. Nu conta problema ei. Ai bagat'o in seama o data si atat.

Se numea supunere neconditionata . Acum scalvie.
 

[ OTH ]

-Apelul de urgenţă anticriză! Cu ce vă pot ajuta?
- Nu sunt sigur că trebuia să sun. Trec printr'o perioadă dificilă şi aveam nevoie de cineva cu care să pot vorbi.
-Sigur. Cum te numeşti?
-Trebuie să'mi spun numele ?
-Nu.
-Prefer să nu'l spun.
-Deci, spune'mi ! Ce s'a întâmplat ?
-Din cauza asta nu sunt sigur că am sunat unde trebuie, pentru că este vorba despre tot sau despre nimic. Când mă gândesc la viaţa mea şi la cine sunt, mi'e greu să mai am încredere, înţelegi ? Persoanelor bune li se întâmplă lucruri bune, îşi rezolvă problemele, apoi totul este bine. Mai eşti acolo ?
-Da.
-Poate că n'ar fi trebuit să sun.
-Ba nu! Exact aici trebuia să suni. Spune'mi de ce ţi'e teamă, ce te face să te simţi astfel ?
-De eşec, cred.
-Toţi ne străduim, face parte din viaţă. Cunoşti pe cineva care te'ar putea ajuta?
-Nu. Asta este partea cea mai dificilă. Singurătatea. O singurătate zdrobitoare care mă face să simt că în lume nu mai există nici un pic de magie.
-Stiu că viitorul este înfricoşător, ştiu că lumea poate fi ameninţătoare, dar ar trebui să ştii că atunci când lucrurile par disperate, oamenii te găsesc. Ajutorul e acolo, undeva, iar tu nu eşti singur.
[...]

"La lumina zilei."

                 In fiecare zi traiesti cate o poveste. Fiind numai a ta trebuie sa se bazeze pe impresia pe care ti'a lasat'o. Intr'o viata de om exista atatea intamplari nedescoperite, nespuse si interesante. Pe măsură ce îmbătrâneşti constaţi că singurele lucruri pe care le regreţi sunt cele pe care nu le-ai făcut. Si inca ti se mai pare ca traiesti acelas vis la nesfarsit ? Ca fiecare zi este de fapt aceeasi si ca totul a devenit monoton. Dar de fapt tu nu incerci nimic si astepti totul sa iti fie servit pe tava. Devii plictisit. Cu o stare anosta! Nici oboseala fizica ,nici psihica. Ceva ciudat ,o labartare a trupuilui, o sete fara senzatia dorintei de a bea, un sentiment al zadarniciei, cate putin din toate , sau mai mult din fiecare . In orice caz. Oricand poti iesi din bula ta de aer si sa vezi ca de fapt tu poti schimba acea stare. Nu strica un plus de libertate ..
             Ar trebui sa te aventurezi putin in campuri largi ,pe arene deschise ,dincolo de parametri! Iti poti permite, e vorba de ceva ce se petrece in tine, ceva ce'ti apartine numai tie. Este vorba despre evolutia ta in calitate de om. Constat ca multe persoane tin cont de parerile celor din jur dar de fapt ... ce conteaza cel mai mult? Cum esti privit prin ochii celorlalti sau cum te privesti tu ?
                  Aveam odata atata incredere in parerea celor din jur incat am uitat sa evoluez. Sincer, am evoluat dar nu pozitiv, doar negativ. Dar nici acum nu pot realiza foarte clar care a fost problema. Trebuie sa recunosc: m'a demoralizat multimea. Intrebarile sacaietoare care mi'au slabit "constiinta scopului "si mi'au determinat sila de a merge cu ea! Sila a dus probabil la "stagnarea gandului" ca nu sunt constransa, ca intr'adevar acolo trebuie sa merg.
                 Si am mers dar m'am oprit la timp si acum am incredere in simpla si logica constiinta. Personalitatea nu mai crede in parerile celorlalti si nu se mai implica in problemele care nu ii faciliteaza dezvoltarea. M'am obisnuit numai cu mine, imi accept oricand orice alternativa, renunt oricand la orice alternativa, numai sa'mi impac constiinta.
                 Vreau sa am ceva numai al meu. Ceva care sa lucreze dupa mine. Sa ma accepte asa cum sunt dar inainte de toate trebuie sa ma accept eu asa cum sunt. Sa imi accept toate viciile si placerile . Sa am incredere in alegerile facute si sa nu dau inapoi de la nici o provocare. Nu'mi stapanesc fiinta. Este lucrul meu cel mai de pret. Sunt "promovata" ca persoana cu incredere in sine. Sunt genul de om care nu ma mai dau din drum doar ca sa iti fac pe plac. Sunt genul de persoana cu care mai mult te complici decat sa simplifici lucrurile.
                 Nu sunt vinovata că nu mai sunt acelaşi.

Pofta de viata !

      
                                                    "

Vreau sa traiesc ,sa nu imbatranesc

Eu ti-am zis e, foarte firesc

Nu ma-ntreba ,ca n-am un raspuns

Dar viata-i frumoasa, cand nu stai ascuns..

                                                                     "

La naiba cu toate :|

               Cat de greu poate sa fie sa tii totul pentru tine, sa treci mai departe si sa iti vezi de drumul tau?
Chiar nu ai observat ca doar ce am uitat si am inceput sa'mi vad de viata mea? De ce plm mai vorbesti de trecut cand eu m'am chinuit sa ma schimb?
            Iti etalezi calitatea speciala, cea de a face oamenii sa se simta de rahat. Ca orice baiat crezi ca suferi din dragoste, ca te'a ranit si folosit. Ei bine nu ti'a  ranit sentimentele. Ti'a ranit doar orgoliul. Si ma amuzi...
          Ce'i cu atata demnitate ? Este chiar atat de greu , in calitate de mascul , sa recunosti ca simti ceva? Este penibil. Este groaznic si irelevant. Am citit undeva, si am ajuns sa si cred ca traim intr-o lume de oameni stresati (scoala, trafic, lipsa banilor...samd) in care rabdarea sau intelegerea au devenit notiuni perimate. Nu mai avem timp sau chef sa analizam cum? si de ce?, sa dam o a doua sansa, sa iertam si ramanem cu ura, altii cu trecutul...
         Cat de greu este sa crezi cuvinte de genul : "Fara regrete.Nu exista zile perfecte." Oare oamenii din zilele de azi chiar nu isi mai pot rezolva problemele fara baza trecutului ? Hai mai bine sa fim cu totii reci si inabordabili. Sa vedem atunci ce iese. Sa vedem atunci cine mai poate lumina camera cand intra sau cine te mai poate face sa razi cand toata ziua'i ploaie...

p.s. nu. nu sufar :)). sunt doar recalcitranta !

Delirez !

Totu'n jurul meu este ceva.
Simt.
Simt cum se apropie incet, mai aproape, si ami aproape pana cand reuseste sa ma prinda. Strange atat de tare.
Ma innec cu putinul pe care il mai am,dar am ramas fara aer. A fost ceva.
Simteam.
Inca percep aroma proaspata de tutun. Gustul unei tigari nenorocite. Da.
O cadere importanta. ar trebui sa iti faci griji..
Dar ce rost?
Si totusi ne certam dar ne impacam pentru ca impreuna suntem un intreg.
Un intreg pe care nici cel mai nenorocit socialist nu il poate diviza. Si asta doar pentru ca este intregul nostru. Cel in care intra si ies multi. Dar el ramane totusi un ceva.
Si ceva'ul acela m'a fentat, ignorat si sufocat. Dureros dar in acelas timp suportabil, dar ca toata lumea imi fac rau singura ca sa nu imi uit esenta. Si nu este o coincidenta ca este ceva'ul nostru.
Cineva mi'a spus ca nu crede in coincidente. Acel cineva nu se gandea ca eu voi delira in cateva randuri o compunere amarata fara nici un sens... by the way.
Dar totusi acum este ceva. Ceva special.

Aberatii !!

Regrete ? Pentru ce ? Pentru că ai facut o prostie şi acum iti este dor vremurile trecute ? Pentru ca ai pierdut o persoana draga acum stai si suferi si regreti.. in loc sa te gandesti la ce ai putea face ca sa indrepti lucrurile si sa treci mai departe ?


Toti vreti momente de reculegere si singuratate in care nu faceti alt ceva decat sa vegetati si sa va chinuiti psihic pentru o greseala.Macar dupa atata paguba ti'ai invatat lectia? Macar dupa atata suferinta esti in stare sa gasesti ceva mai bun?

Viata este prea scurta pentru a avea regrete. Doar una ai si chiar nu e cazul sa regreti. Ai gresit? Ok. Invata din greseli dar nu regreta.

Continua sa iti traiesti viata incepand cu urmatorul aparagraf. Traieste din plin.

Vicii !!!

Toată lumea întreabă de ce ? Dacă cunosc riscurile. Dacă da totuşi de ce continui ? Continui pentru că cunosc riscurile. Le cunosc dar nu sunt inconştientă. Nu fac asta ca să fiu cineva. Asta clar nu :| . Continui pentru că vreau. Nu am un raspuns exact pentru că nici eu nu ştiu de ce. Nu este un moft. Nu. Nici asta nu este. Este doar mediul în care trăiesc. Este modul meu de exteriorizare. Nu este clar şi nici prost. Nu este modul prin care vreau să scap de probleme. Este modul prin care îmi pierd timpul si banii :)). Da şi eu rad pentru că este amuzant,  pentru că sunt atâtea lucruri cu care aş putea să le schimb.
Dar poate nici nu pot şi nici nu vreau ( mai puţin cu nu pot şi mai mult cu nu vreau ). Nu'mi deschideţi ochii pentru că îi am de mult deschişi, doar îmi amintiţi lucruri pe care le ştiu, le conştientizez şi la care probabil nu vreau să renunţ. Este viciul care momentam mă reprezintă şi pe care îl consider felul meu de a fi.
Ne mai auzim peste ceva ani când  voi spune dacă am acelaş fel de a gândii şi aceleaşi vicii :)) .

P.S. pentru cei care nu sunt pe aceleaşi unde cu subiectul este vorba de produsele comestibile toxice :)) ..

Confuzie !??

                   De ce sunt aşa cum sunt? De ce vreau schimbare şi în acelaş timp îmi este greu să o accept? Sunt atâtea persoane care mă cunosc dar eu nu mă cunosc aşa cum trebuie. Ar fi atât de lame să o numesc criză adoleşcentină.

                 Sunt atâtea lagune, sentimente, dorinţe, informaţii şi persoane cărora nu le pot da o reacţie potrivită. Mă boschetăresc, vagabontez când am ocazia şi cu cine am ocazia dar parcă nu este tot ceea ce vreau, ceea ce îmi trebuie, nu îmi este de ajuns. Am prieteni care ţin la mine dar parcă nu îmi este de ajuns :)).

                 Sunt chiar atât de perfecţionistă? Am nevoie de elan când este grav dar oare este cazul să cer ajutorul prietenilor mereu? Materialistă, leneşă, boschetară, ameţită, tâmpită.. sunt atâtea lucruri dar oare chiar mă regăsesc în ele ? Am să mai fiu aşa şi peste ceva timp ? O să mi se accepte aceste mofturi şi mai târziu ?

                Chiar am fost ţinută'n puf  :)) ? Pentru că eu chiar nu mă consider aşa. Clar anul 2011 o să fie un an plin de vicii, schimbări, dezvoltare psihică. O să devin probabil mai independentă şi poate şi mai inabordabilă pe plan sentimental.Chiar sufăr de nebagare'n seamă :)) :-" ???

Magnetism ?

Este absolut normal să te atragă persoana care are aceeaşi completare ca şi tine. Aceeaşi muzică, aceleaşi filme, aceleaşi desene .. aceleaşi gusturi practic.. Ce să nu-ţi mai placă ? Este aceeaşi viaţă. Îţi continuă propria idee. Este acelaş Yin . Este beat-ul care îti umblă prin vene. Pasul de dans potrivit din colaj. Cum poţi să stai departe si unde ai fost atâta timp ? 

Dar ce te faci când cel care te atrage se află la polul diferit ? Nu sunt aceleaşi gusturi, desene , filme.. Nu se mai completează nici o idee. Nu este rock-ul pe care îl cauţi. Este Yang-ul cu prea puţine completări. Este pasul greşit din colaj şi beat-ul care te-a ocolit toată viaţa. Se poate ajunge la un plan de rezervă atât de rapid ?

Poţi suporta aşa uşor depărtarea cât şi apropierea nefolositoare ?

Eşti chiar atât de masochist încât să te distrugi singur ? 

Ai idee de partea cui ar fi mai distractiv ?

Ai idee de partea cui vei suferi mai tare ?

Când viaţa este plictisitoare ajungi până la autodistrugere. Şi nu-mi spune că nu îţi place că nu ai nici o şansă să te cred . [x]