In fiecare zi traiesti cate o poveste. Fiind numai a ta trebuie sa se bazeze pe impresia pe care ti'a lasat'o. Intr'o viata de om exista atatea intamplari nedescoperite, nespuse si interesante. Pe măsură ce îmbătrâneşti constaţi că singurele lucruri pe care le regreţi sunt cele pe care nu le-ai făcut. Si inca ti se mai pare ca traiesti acelas vis la nesfarsit ? Ca fiecare zi este de fapt aceeasi si ca totul a devenit monoton. Dar de fapt tu nu incerci nimic si astepti totul sa iti fie servit pe tava. Devii plictisit. Cu o stare anosta! Nici oboseala fizica ,nici psihica. Ceva ciudat ,o labartare a trupuilui, o sete fara senzatia dorintei de a bea, un sentiment al zadarniciei, cate putin din toate , sau mai mult din fiecare . In orice caz. Oricand poti iesi din bula ta de aer si sa vezi ca de fapt tu poti schimba acea stare. Nu strica un plus de libertate ..
Ar trebui sa te aventurezi putin in campuri largi ,pe arene deschise ,dincolo de parametri! Iti poti permite, e vorba de ceva ce se petrece in tine, ceva ce'ti apartine numai tie. Este vorba despre evolutia ta in calitate de om. Constat ca multe persoane tin cont de parerile celor din jur dar de fapt ... ce conteaza cel mai mult? Cum esti privit prin ochii celorlalti sau cum te privesti tu ?
Aveam odata atata incredere in parerea celor din jur incat am uitat sa evoluez. Sincer, am evoluat dar nu pozitiv, doar negativ. Dar nici acum nu pot realiza foarte clar care a fost problema. Trebuie sa recunosc: m'a demoralizat multimea. Intrebarile sacaietoare care mi'au slabit "constiinta scopului "si mi'au determinat sila de a merge cu ea! Sila a dus probabil la "stagnarea gandului" ca nu sunt constransa, ca intr'adevar acolo trebuie sa merg.
Si am mers dar m'am oprit la timp si acum am incredere in simpla si logica constiinta. Personalitatea nu mai crede in parerile celorlalti si nu se mai implica in problemele care nu ii faciliteaza dezvoltarea. M'am obisnuit numai cu mine, imi accept oricand orice alternativa, renunt oricand la orice alternativa, numai sa'mi impac constiinta.
Vreau sa am ceva numai al meu. Ceva care sa lucreze dupa mine. Sa ma accepte asa cum sunt dar inainte de toate trebuie sa ma accept eu asa cum sunt. Sa imi accept toate viciile si placerile . Sa am incredere in alegerile facute si sa nu dau inapoi de la nici o provocare. Nu'mi stapanesc fiinta. Este lucrul meu cel mai de pret. Sunt "promovata" ca persoana cu incredere in sine. Sunt genul de om care nu ma mai dau din drum doar ca sa iti fac pe plac. Sunt genul de persoana cu care mai mult te complici decat sa simplifici lucrurile.
Nu sunt vinovata că nu mai sunt acelaşi.
