Cat de greu poate sa fie sa tii totul pentru tine, sa treci mai departe si sa iti vezi de drumul tau?
Chiar nu ai observat ca doar ce am uitat si am inceput sa'mi vad de viata mea? De ce plm mai vorbesti de trecut cand eu m'am chinuit sa ma schimb?
Iti etalezi calitatea speciala, cea de a face oamenii sa se simta de rahat. Ca orice baiat crezi ca suferi din dragoste, ca te'a ranit si folosit. Ei bine nu ti'a ranit sentimentele. Ti'a ranit doar orgoliul. Si ma amuzi...
Ce'i cu atata demnitate ? Este chiar atat de greu , in calitate de mascul , sa recunosti ca simti ceva? Este penibil. Este groaznic si irelevant. Am citit undeva, si am ajuns sa si cred ca traim intr-o lume de oameni stresati (scoala, trafic, lipsa banilor...samd) in care rabdarea sau intelegerea au devenit notiuni perimate. Nu mai avem timp sau chef sa analizam cum? si de ce?, sa dam o a doua sansa, sa iertam si ramanem cu ura, altii cu trecutul...
Cat de greu este sa crezi cuvinte de genul : "Fara regrete.Nu exista zile perfecte." Oare oamenii din zilele de azi chiar nu isi mai pot rezolva problemele fara baza trecutului ? Hai mai bine sa fim cu totii reci si inabordabili. Sa vedem atunci ce iese. Sa vedem atunci cine mai poate lumina camera cand intra sau cine te mai poate face sa razi cand toata ziua'i ploaie...
p.s. nu. nu sufar :)). sunt doar recalcitranta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu