Nimic nu stim.

        Sau poate chiar ştim câte ceva. Din propria experianţă sau de la prieteni.. că dragostea-i trecătoare. Cei ce iubesc prea mult pierd iar cei ce iubesc detaşat rezistă. Indiferent dacă ai de pierdut sau nu într-o relaţie cel mai important lucru este faptul că ai trecut prin asta şi ai idee ce vrei cu adevarat. Cel puţin asa presupun. Pentru ca totul să fie bine, sacrifică o picătură din viaţa ta şi lacătul se va deschide. Care lacăt? Lacătul uşii sentimentelor tale? Dar poate că nu o arăţi. Dar ştiu că ţi-ar fi mult mai greu dacă ai rămâne fără ea. Doar un simplu TU. Care ea? Ea este persoana la care visezi zi şi noapte. Persoana pentru care ai lupta cu adevărat să nu o pierzi.
    Revenind la subiect ... cum mai continuă să trăiască o persoană care nu există?
    Simplu. Nu o face.
   Because both of us know hearts can change!
   Si poate nu o face personal .O face în scris. Aşezate în rânduri ca nişte servitori în costume de gală, cu chipurile împietrite. Că-i pare foarte rău...că împrejurările... că nu poate personal, fiindcă a apărut o situaţie neaşteptată. Şi din toate astea rezultă acel ugigător 'nu te iubesc' , un nemilos 'te las'... si de ce să mai faci risipă de atâtea fraze rotunde, atâtea logici lustruite?
   That's shit !
   Eşti om.
   Omul trece prin schimbări. Unele schimbări dor, dar asta doar dacă tu le permiţi.
   So...no fuckin'words!

Solutia este o imbratisare !

Alte motive pentru a zâmbi

Zig Ziglar

#21

 Ai grijă de gândurile tale, căci ele vor deveni cuvinte. Ai grijă de cuvintele tale, căcâ ele vor deveni obiceiuri. Ai grijă de obiceiurile tale, căci ele îţi vor forma caracterul. Ai grijă de caracterul tău, căci el îşi va determina destinul.

Mottoul echipei Metropolitan Milwaukee

        Poate că am această impresie pentru că soţiei mele i se spune în mod afectuos : Fericita-persoană-care-strânge-pe-oricine-în-braţe. Dacă este ceva care se mişcă, ea se opreşte in loc şi-l strânge-n braţe, iar dacă nu se mişcă, îl şterge de praf şi-l vinde. În orice caz, mai există un motiv pentru care cred că îmbrăţişarea este o soluţie. Comform lui Greg Risberg de la Northwestern Universitz Medica School din Chicago, printre beneficiile fiyologice ale îmbrăţişării se numără scăderea tensiunii arteriale şi creşterea nivelului de oxigen din sânge. El afirmă că toţi avem o anumită formă a pielii şi că renunţăm la o porţiune vitală a sănătăţii noastre dacă nu ne oferim o porţie zdravănă de îmbrăţişări. El susţine că patru strângeri în braţe pe zi reprezintă minimul necesar satisfacerii acelui tip de foame a pielii. În ceea ce mă priveşte, am nevoie de mult mai multe îmbrăţişări.x. Stanlez Simon spunecă o îmbrăţişare înseamnă mai mult decât simpla demonstrare a afecţiunii. Ea pare chiar să conserve sănătatea oamenlor. Pielea este cel mai mare organ senzorial al corpului. Dacă este prea puţin simulată, mulţi oameni vor căpăta o senzaţie de durere. Sunt cei cărora li se va părea mai greu Să se însănătoşească şi să se menţină sănătoşi.

       Pentru binele vostru, al băieţilor, daţi-mi voie să vă spun ceva despre prietenele voastre. Ele adoră îmbrăţişările, dar nu le suportă atunci când le ignoraţi toată ziua , şi apoi le oferiţi întreaga voastră atenţie noaptea, după ce se sting luminile. Ele îşi doresc o îmbrăţişare atunci când nu vă gândiţi la nimic altceva decât la o îmbrăţişare. Nu-şi doresc neapărat ca îmbrăţişările să fie îndelungate şi, în majoritatea cayurilor, nu vor ca ele să fie sugestive sau senzuale. Ceea ce spune de fapt o îmbrăţişare este : Te iubesc, îmi face plăcere să stau cu tine, eşti importantă pentru mine, aştept cu plăcere să petrec mai mult timp cu tine. Există o veche zicală care spune că faptele sunt mai mult decât vorbe, iar dacă îţi faci timp de câteva ori pe zi pentru a primi şi a oferi acele îmbrăţişări nonsugestive, te vei face cu adevărat auzit. Încearcă şi ai să vezi.

    Când te comporţi ca un sconcs, până la urmă cineva tot te va mirosi.

Esti ceea ce gandesti !

Alte motive pentru a zambi

Zig Ziglar

1#

" Dacă înveţi doar nişte metode, vei fi încătuşat de ele, dar dacă înveţi principii, îţi vei putea concepe propriile metode."
                                             Ralph Waldo Emerson



      Titlul de mai sus a fost multă vreme dat uitării. Un tânăr entuziasmat a afirmat că ştie că nu este adevărat,deoarece, dacă ar fi ceea ce gândeşte, ar însemna să fie fată. Afirmaţia conţine o doză de adevăr, făcându-ne să ne întrebăm : ce anume ne influenţează modul de găndire?
        Ceea ce se întâmplă în mintea noastră şi oamenii cu care ne asociem ne influenţează gândirea. Gândirea ne influenţează acţiunile. Acţiunile ne influenţează performanţa. Performanţa deţine un rol major în determinarea gradului de succes şi de fericire de care vom beneficia în viitor.
      Ai fost vreodată la un film şi ai râs? Ai fost vreodată la un film şi ai plâns? Chiar crezi că au pus ceva pe scaune ca să te facă să râzi sau să plângi? Desigur, ştii mai bine care este motivul. Imaginile de pe ecran te-au făcut să reacţionezi prin râs sau lacrimi.
     Problema este următoarea: dacă un anumit subiect ne poate face să râdem sau să plângem, ne poate oare determina să fim utili sau dăunători altora? Două exemple spun că da. Într-unul din episoadele din Zile fericite , Henrz Winkler, jucând rolul lui Fonz, îşi face permis de intrare la bibliotecă. Asociaţia Bibliotecarilor din America a raportat că în urma episodului respectiv mai bine de 100 000 de adolescenţi din toată America şi-au făcut permis pentru bibliotecă. Într-un recent show Oprah, firma de confecţii The Gap şi-a prezentat noua linie de jeanşi. Nu era vorba de o reclamă plătită, era pur şi simplu o prezentare a noilor tendinţe. În următoarele 72 de ore, The Gap a epuizat stocurile de jeanşi din toate statele. După cum spune senatorul Paul Simon: Dacă în 30 de secunde vând săpun şi în 30 de secunde vând o maşină, atunci în 25 de minute de violenţă fascinantă vând violenţă.
     Mesaj : ai grijă cu ce-ţi hrăneşti mintea, deoarece asta îţi va afecta acţiunile - care la rândul lor, îţi vor afecta viitorul.

Trai !

         Ai vrea să o duci mai bine. Sigur. O mulţime de oameni se străduiesc să ajungă acolo unde eşti tu. Dar tu vrei mai mult, trebuie să te lupţi. Tot ce poţi face este să nu te dai bătut.
       Te trezeşti, munceşti din greu, plăteşti facturi, speri la un trai mai decent... văd multă nobleţe în asta. Să vezi părinţi care vin de la muncă dar care tot găsesc timp să se ocupe de copii, oameni care aşteaptă obosiţi microbuzul în staţie... asta respect. Fiecare om lucrează din greu să aibă o viaţă mai bună, ca copii lui să aibă o viaţă mai bună.
     Oamenii care muncesc să trăiască.. cu toţii speră la ceva mai bun, dar ceva mai bun primeşti atunci cand te zbaţi suficient de tare şi găseşti o opotunitate să te afirmi în faţa tuturor. Şi aici intervine voinţa şi puterea. Arată că tu meriţi mai mult decât ceilalţi şi vei avea de câştigat.
    Dar ce înseamnă viaţa când toată lumea se zbate pentru un trai mai bun? Uiţi ce este distracţia, viaţa ta personală dispare. Ajung să cred că ne naştem , trăim puţin, insuficient de puţin copilăria iar după.. după începe o lume fără distracţie. O lume in care te zbaţi pentru viaţa ta. O lume in care vezi fericirea numai în bani.
    Nu toţi vrem să ajungem aşa. Dar nu toţi avem de ales.

Diferente.

Si te face sa simti bine . Superior . E prea putin spus. Face mai mult decat vrei sa crezi. Da nu intelegi. Ai facut'o sa creada atatea si cand a auzit finalul... finalul a fost dur. Au fost si cuvinte. Da. Cuvinte. Dar cuvintele vorbesc despre plecare si intoarcere. Mai vine si o intoarcere dupa o asa plecare?

Inca se mai deruleaza filmul de cand i'ai pus capac. Totusi se mai gandeste la asta. Esti un plan de idei. Poate chiar constitui unul, dar i'ai dat cu virgula. Ceva scartaie si asta nu este bine. Are nevoie de spatiu. De aer. Are nevoie sa stie de ea. I'ai supt ideile, gandurile. Ai ademenit'o intr'o lume din care credea ca face si ea parte fara pretentii si rugaciuni. Dar n'ai considerat'o asa.

Te'ai considerat tu ok. Ea este doar un copil . Un copil care te face sa te simti superior si nimic alt ceva. Pentru tine ea este cea care trebuie sa iti fie aproape, sa iti acorde atentie dar ea nu are nevoie. Este de unica folosinta. Parea ca face parte din tine dar de fapt nu conta. Nu conta ca se interesa de tine, ca iti rostea cuvintele pe care vroiai sa le auzi. Nu conta ca te stia ca'n palma. Nu conta problema ei. Ai bagat'o in seama o data si atat.

Se numea supunere neconditionata . Acum scalvie.
 

[ OTH ]

-Apelul de urgenţă anticriză! Cu ce vă pot ajuta?
- Nu sunt sigur că trebuia să sun. Trec printr'o perioadă dificilă şi aveam nevoie de cineva cu care să pot vorbi.
-Sigur. Cum te numeşti?
-Trebuie să'mi spun numele ?
-Nu.
-Prefer să nu'l spun.
-Deci, spune'mi ! Ce s'a întâmplat ?
-Din cauza asta nu sunt sigur că am sunat unde trebuie, pentru că este vorba despre tot sau despre nimic. Când mă gândesc la viaţa mea şi la cine sunt, mi'e greu să mai am încredere, înţelegi ? Persoanelor bune li se întâmplă lucruri bune, îşi rezolvă problemele, apoi totul este bine. Mai eşti acolo ?
-Da.
-Poate că n'ar fi trebuit să sun.
-Ba nu! Exact aici trebuia să suni. Spune'mi de ce ţi'e teamă, ce te face să te simţi astfel ?
-De eşec, cred.
-Toţi ne străduim, face parte din viaţă. Cunoşti pe cineva care te'ar putea ajuta?
-Nu. Asta este partea cea mai dificilă. Singurătatea. O singurătate zdrobitoare care mă face să simt că în lume nu mai există nici un pic de magie.
-Stiu că viitorul este înfricoşător, ştiu că lumea poate fi ameninţătoare, dar ar trebui să ştii că atunci când lucrurile par disperate, oamenii te găsesc. Ajutorul e acolo, undeva, iar tu nu eşti singur.
[...]