23 aprilie 2011

Nimic nu stim.

        Sau poate chiar ştim câte ceva. Din propria experianţă sau de la prieteni.. că dragostea-i trecătoare. Cei ce iubesc prea mult pierd iar cei ce iubesc detaşat rezistă. Indiferent dacă ai de pierdut sau nu într-o relaţie cel mai important lucru este faptul că ai trecut prin asta şi ai idee ce vrei cu adevarat. Cel puţin asa presupun. Pentru ca totul să fie bine, sacrifică o picătură din viaţa ta şi lacătul se va deschide. Care lacăt? Lacătul uşii sentimentelor tale? Dar poate că nu o arăţi. Dar ştiu că ţi-ar fi mult mai greu dacă ai rămâne fără ea. Doar un simplu TU. Care ea? Ea este persoana la care visezi zi şi noapte. Persoana pentru care ai lupta cu adevărat să nu o pierzi.
    Revenind la subiect ... cum mai continuă să trăiască o persoană care nu există?
    Simplu. Nu o face.

   Because both of us know hearts can change!
   Si poate nu o face personal .O face în scris. Aşezate în rânduri ca nişte servitori în costume de gală, cu chipurile împietrite. Că-i pare foarte rău...că împrejurările... că nu poate personal, fiindcă a apărut o situaţie neaşteptată. Şi din toate astea rezultă acel ugigător 'nu te iubesc' , un nemilos 'te las'... si de ce să mai faci risipă de atâtea fraze rotunde, atâtea logici lustruite?
   That's shit !

   Eşti om.
   Omul trece prin schimbări. Unele schimbări dor, dar asta doar dacă tu le permiţi.
   So...no fuckin'words!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu