10 aprilie 2011

[ OTH ]

-Apelul de urgenţă anticriză! Cu ce vă pot ajuta?
- Nu sunt sigur că trebuia să sun. Trec printr'o perioadă dificilă şi aveam nevoie de cineva cu care să pot vorbi.
-Sigur. Cum te numeşti?
-Trebuie să'mi spun numele ?
-Nu.
-Prefer să nu'l spun.
-Deci, spune'mi ! Ce s'a întâmplat ?
-Din cauza asta nu sunt sigur că am sunat unde trebuie, pentru că este vorba despre tot sau despre nimic. Când mă gândesc la viaţa mea şi la cine sunt, mi'e greu să mai am încredere, înţelegi ? Persoanelor bune li se întâmplă lucruri bune, îşi rezolvă problemele, apoi totul este bine. Mai eşti acolo ?
-Da.
-Poate că n'ar fi trebuit să sun.
-Ba nu! Exact aici trebuia să suni. Spune'mi de ce ţi'e teamă, ce te face să te simţi astfel ?
-De eşec, cred.
-Toţi ne străduim, face parte din viaţă. Cunoşti pe cineva care te'ar putea ajuta?
-Nu. Asta este partea cea mai dificilă. Singurătatea. O singurătate zdrobitoare care mă face să simt că în lume nu mai există nici un pic de magie.
-Stiu că viitorul este înfricoşător, ştiu că lumea poate fi ameninţătoare, dar ar trebui să ştii că atunci când lucrurile par disperate, oamenii te găsesc. Ajutorul e acolo, undeva, iar tu nu eşti singur.
[...]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu