Sunt noua pe blog ... sper ca ma voi descurca. Aceasta este prima mea postare si ma simt destul de bine sa stiu ca ceea ce simt scriu si este citit de voi , noi , tu , eu .. nu conteaza :)) `!!!
Ma gandeam acum .. nu foarte mult ca toti dintre noi , desi nu am realizat ne'am aflat pana si o singura data intr'un loc cunoscut/necunoscut dar inconjurati de persoane necunoscute .Acum cateva zile am avut putina treaba in centrul orasului . Mi'am rezolvat treburile si mergeam grabita spre statia de microbuz pentru ca era foarte foarte frig . Nu am realizat prima oara si de aceea m'am oprit . Am ramas pe mijlocul bulevardului si ma uitam in sus . Cateva persoane din spatele meu se uitau ciudat dar nu le'am bagat in seama . Ningea . Ningea cu fulgi mari de zapada si era foarte multa de cazut. Am ramas timp de un minut pe loc . Cerul arata minunat . Picatele albe ce aluneca dintr'o bucata gri de material de pe cer .... sau ceva de genu .
Am intors capul spre dreapta si fara sa imi dau seama am urmarit persoanele care treceau pe langa mine vreme de doua minute. Nu am avut mult de urmarit .
Era o mama cu doi copii in jur de 6 anisori . Erau niste bombonele . Fetita avea parul lung si blond . Un fular rosu ii acoperea gura iar nasul mai ca ajungea la aceeasi nuanta ca si fularul . Am zambit , sau cel putin asa mi s'a parut . Se bucura impreuna cu fratiorul ei pentru prima ninsoare . Nu era un fenomen ciudat pentru ca in fiecare an ninge . Suntem o tara cu fenomene nazdravane :)) .
Eram impinsa din spate . Am facut un pas in fata si m'am intors . Un bichon negru vana fulgi uriasi de zapada iar stapanul sau alerga dupa el . Scapase din lesa . L'am ademenit usor si l'am prins . Avea blana atat de deasa si pufoasa ca de abea i l'am inapoiat stapanului sau .
Eram inconjurata de oameni diferiti . Am observat ca nu multi se incumeta sa iasa din casa pe vremea asta . Din fata venea un baiat cam de 12 - 13 ai in carucior impins de mama sa . Trebuie sa ii fie foarte greu sa stea acolo cand zapada a inceput sa cada si curand vor vi mormane peste mormane iar copii de varsta lui vor alerga si se vor juca cu ea . Nu imi pot inchipui ce poate simti acel baiat in momentul acela dar pe fata lui se vedea foarte clar ca este totusi fericit ca ninge si desi nu il cunosteam imi venea sa ma duc direct la el sa il ating si sa iau toate suferintele lui asupra mea deoarece nimeni nu poate sterge aceea durere din sufletul lui , si eu nu am puteri supranaturale ca sa pot face aceste lucruri .
Ciudat este faptul ca nu m'am mai oprit nici o data in mijlocul strazii sa observ persoanele din jurul meu . Toata lumea se grabea sa ajunga acasa sau la munca si nimeni nu vroia sa vada lucrurile marunte , persoanele necajite sau chiar cele fericite . Ma bucur ca cel putin acel moment , chiar si pentru 3 minute, cat a durat , m'au facut sa'mi dau seama ca sunt atatea lucruri pe care nu toti le vedem si ne bucuram de ele.
