15 noiembrie 2010

Orasul !

              Nu te-ai săturat de oraşul ăsta care ne mănâncă nervii şi ce-a mai rămas din suflete? Te încarcă cu energii negative şi în curând te va distruge .
              Oraşul se poate compara cu o junglă. Fiecare luptă pentru propria existenţă.Ceilalţi, care nu luptă pentru existenţă , slujesc, pur şi simplu drept nutreţ. Creşte iarba, creşte şi cînd a crescut, slavă Domnului , vine un pui de căţea şi o mănâncă.Nu mai prinzi nici un fum, nici măcar chiştocul.
Te-ai gândit vreodată ce este un oraş?
Oraşul este invenţia diavolului, iar satul este iarba. Oraşele mănâncă satele.Cu cât mănâncă mai mult, cu atât sunt mai flămânde. L'appetit vien en mangeant.
Monştrii aceştia se umflă, se îneacă în febra înghiţiturilor, plutesc in propriile lor excremente , fiindcă nu pot digera totul... Oraşele...
Oraşul este iadul pentru oamenii care nu reuşesc să-şi dezvolte personalitatea.Urăsc oraşele, dar mă atrag prin monstrozitatea proceselor lor de digerare. Eu sunt în intestinele lor. Voi sunteţi în intestinele lor. Şi dacă nu ne sufocăm, asta se datorează faptului că toţi vagabonzii şi boschetarii sunt produsul lor.
Ce chef-d'oeuvre ! Ce floare a civilzaţiei! Este chintesenţa procesului.
Ne aflăm în oraşul animalelor lacome. Fiecare luptă pentru el fiindcă dacă nu lupţi pentru tine vei deveni un mic dejun sau prânz sau poate chiar cină. Nu vei fi nici prima nici ultima persoană care v-a încerca  să-şi creeze un grup. Vă veţi numi luptătorii, dar nu veţi avea pentru ce lupta, decât pentru iarbă. Da. Iarbă. Este dingurul remediu care te mai poate ţine în viaţă în cadrul oraşului.
Un oraş care se distruge singur.