Odată ca niciodată, era un vrăjitor puternic care dorea să distrugă un regat întreg.Pentru a reuşi a turnat o porţiune magică în fântână din care beau toţi locuitorii.Toţi care gustau, ar fi înnebunit. Iar regele.. când şi'a văzut oamenii atât de schimbaţi a fost înspăimântat.Se pregătea să părăsească oraşul când regina l'a oprit şi i'a spus: "Să bem şi noi din fântână pentru a fi la fel ca ei.".
Aşa că au băut din fântâna demenţei şi pe loc au fost la fel de alienaţi precum supuşii lor. În felul ăsta, regelui i s'a permis să conducă liniştit până la sfârşitul zilelor.
Aşa că învaţă să gândeşti ca cei din jurul tău şi vei putea fi oricine doreşti să fii.Crezi că cei de afară sunt mai puţini nebuni decât noi?
Ai vrea să o duci mai bine. Sigur. O mulţime de oameni se străduiesc să ajungă acolo unde eşti tu. Dar tu vrei mai mult, trebuie să te lupţi. Tot ce poţi face este să nu te dai bătut.
Te trezeşti, munceşti din greu, plăteşti facturi, speri la un trai mai decent... văd multă nobleţe în asta. Să vezi părinţi care vin de la muncă dar care tot găsesc timp să se ocupe de copii, oameni care aşteaptă obosiţi microbuzul în staţie... asta respect. Fiecare om lucrează din greu să aibă o viaţă mai bună, ca copii lui să aibă o viaţă mai bună.
Oamenii care muncesc să trăiască.. cu toţii speră la ceva mai bun, dar ceva mai bun primeşti atunci cand te zbaţi suficient de tare şi găseşti o opotunitate să te afirmi în faţa tuturor. Şi aici intervine voinţa şi puterea. Arată că tu meriţi mai mult decât ceilalţi şi vei avea de câştigat.
Dar ce înseamnă viaţa când toată lumea se zbate pentru un trai mai bun? Uiţi ce este distracţia, viaţa ta personală dispare. Ajung să cred că ne naştem , trăim puţin, insuficient de puţin copilăria iar după.. după începe o lume fără distracţie. O lume in care te zbaţi pentru viaţa ta. O lume in care vezi fericirea numai în bani.
Nu toţi vrem să ajungem aşa. Dar nu toţi avem de ales.
Si te face sa simti bine . Superior . E prea putin spus. Face mai mult decat vrei sa crezi. Da nu intelegi. Ai facut'o sa creada atatea si cand a auzit finalul... finalul a fost dur. Au fost si cuvinte. Da. Cuvinte. Dar cuvintele vorbesc despre plecare si intoarcere. Mai vine si o intoarcere dupa o asa plecare? Inca se mai deruleaza filmul de cand i'ai pus capac. Totusi se mai gandeste la asta. Esti un plan de idei. Poate chiar constitui unul, dar i'ai dat cu virgula. Ceva scartaie si asta nu este bine. Are nevoie de spatiu. De aer. Are nevoie sa stie de ea. I'ai supt ideile, gandurile. Ai ademenit'o intr'o lume din care credea ca face si ea parte fara pretentii si rugaciuni. Dar n'ai considerat'o asa. Te'ai considerat tu ok. Ea este doar un copil . Un copil care te face sa te simti superior si nimic alt ceva. Pentru tine ea este cea care trebuie sa iti fie aproape, sa iti acorde atentie dar ea nu are nevoie. Este de unica folosinta. Parea ca face parte din tine dar de fapt nu conta. Nu conta ca se interesa de tine, ca iti rostea cuvintele pe care vroiai sa le auzi. Nu conta ca te stia ca'n palma. Nu conta problema ei. Ai bagat'o in seama o data si atat. Se numea supunere neconditionata . Acum scalvie.
Aşa că au băut din fântâna demenţei şi pe loc au fost la fel de alienaţi precum supuşii lor. În felul ăsta, regelui i s'a permis să conducă liniştit până la sfârşitul zilelor.
