26 decembrie 2010

Cel mai bine

           Înjur..da.. am momentele mele . Dar de ce înjurăm de obicei noi, noi oamenii?...
           Există momente când totul îţi merge pe dos şi eşti plin de nervi. Capul mai are puţin şi îţi explodează şi mai vine unu care începe să îţi spună numai prosti. Taci?... bineînţeles că nu .. înjuri. De ce?.. pentru că ţi s'a umplut paharul . Da paharul e plin şi a dat pe langă şi acum l'ai golit. Este specific nouă, nouă oamenilor. Până si mie mi se pare un lucru normal.
           Citisem acum două zile blogul unei fete care se plângea într'o postare de oamenii care înjură. OK. Nu este politicos. Dar nici sănătos nu este . Nu. Nu este sănătos să ţii totul în tine. Simţi nevoia să te descarci şi faci asta pe prima persoană care se apropie de tine.
            Înjuratul este firesc. Înjuratul ajută. Aş vrea să ştiu şi eu măcar o persoană care nu a înjurat în viaţa ei. Găsesc aşa ceva? Nu . Pentru că înjuratul ajută omenirea. Când jigneşti o persoană prin doar 2-3 cuvinte este mult mai uşor decât să începi să îi spui teoria chibritului .

În concluzie găsesc înjuratul ca o parte componentă a societăţii. Neortodoxă din păcate, dar oficial componentă. Fiecare persoană reuşeşte să se exprime în modul său propriu şi sincer nu este chiar atât de rău :)).

Un comentariu: